- autorizáţie
- s. f. (sil. a-u-, -ţi-e), art. autorizáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. autorizáţiei; pl. autorizáţii, art. autorizáţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
autorizáţie
Look at other dictionaries:
autorizaţie — AUTORIZÁŢIE, autorizaţii, s.f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (concr.) Document oficial prin care se dovedeşte un drept sau o împuternicire a cuiva. [pr.: a u ] – Din fr. autorisation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă … Dicționar Român
permis — PERMÍS, permise, s.n. Autorizaţie scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2008. Sursa … Dicționar Român
imprimatur — IMPRIMÁTUR s.n. Autorizaţie indicând bunul de tipar pe o corectură. – cuv. lat. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 imprimátur s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IMPRIMÁTUR n. Autorizaţie care indică bunul… … Dicționar Român
tranzit — TRÁNZIT, tranzituri, s.n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr o ţară în alta prin teritoriul unei a treia ţări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situaţie. ♢ Bilet de tranzit =… … Dicționar Român
exequatur — exequátur s. n. [ qua pron. cva ] Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizaţie dată de un şef de stat unui consul străin de a şi exercita funcţiile în ţara în care este trimis. [pron. ex sec vá . / … Dicționar Român
volnicie — VOLNICÍE, volnicii, s.f. (înv.) 1. Libertate, neatârnare, independenţă, autonomie. 2. Autorizaţie; încuviinţare; (concr.) act scris prin care se acordă un drept, o autorizaţie. – Volnic + suf. ie. Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
autoriza — AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [pr.: a u ] – Din fr. autoriser. Trimis de ana zecheru, 01.07.2002. Sursa: DEX 98 AUTORIZÁ vb.… … Dicționar Român
autorizat — AUTORIZÁT, Ă, autorizaţi, te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizaţie. [pr.: a u ] – v. autoriza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AUTORIZÁT … Dicționar Român
autorizaţiune — AUTORIZAŢIÚNE s.f. v. autorizaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
